Ma simt strain in locul caruia ii spun casa poate pana maine trece lasa afara-i vreme racoroasa cand ploua este mai frumoasa inghit pastilele cu vin vechiul meu prieten asasin lama straluceste usor si imi mangaie sufletul meu gol imi da rol lovindu-ma incet de sol imi da curaj sa trec peste baraj singur fara anturaj disparut prin peisaj pe aleea din beton n-a fost un zvon un neon si atomi de carbon n-am vrut sa fiu legat la ochi in poligon atunci m-am ridicat de pe faianta am gasit in buzunar aceea chitanta mi-am adus aminte de constanta si ca nu exista distanta e lupta mea,viata mea si doar eu stiu ce-i cu ea